Istoria terorii sângeroase din Bulgaria: Cum a ajuns burghezia să extermine o generație de revoluționari

La 9 iunie 1923, armata bulgară l-a înlăturat pe Aleksandar Stamboliyski, liderul Partidului Agrar. Lovitura de stat a deschis drumul unui regim de teroare condus de Garda Albă a lui Aleksandar Tsankov.

Partidul Comunist Bulgar era atunci una dintre cele mai influente formațiuni politice din lume, un partid de masă și cel mai mare din țară. Totuși, nu a intervenit în timpul loviturii de stat. Represiunea a stârnit revolte armate, toate eșuate, apoi operațiuni de gherilă și, în cele din urmă, acte de terorism. În anii următori, partidul a fost zdrobit prin încarcerări și exil. O întreagă generație de revoluționari a fost exterminată.

Lovitura de stat a fost doar începutul.

Teroarea din Bulgaria a depășit represiunea obișnuită. Ea făcea parte din ofensiva mai largă a burgheziei din lumea capitalistă, dar a avut un obiectiv direct: exterminarea fizică, sistematică și organizată a avangardei muncitorești și a maselor țărănești. În România, Iugoslavia, Italia, Spania, Polonia, Ungaria și Estonia au existat, de asemenea, represiuni. Cazul bulgar s-a diferențiat însă prin amploarea și metoda sa.

Originea acestei brutalități era, potrivit acestei perspective, în elita burgheză care reprezenta sub 5% din populație. Ea provenea din foști cămătari și comercianți îmbogățiți ca agenți și intermediari ai autorităților turcești. Clasa nu avea o tradiție revoluționară și primise puterea ca dar de la Rusia țaristă în 1877. Înainte de asta, îi trădase turcilor pe luptători naționali precum Botev și Levski. Mai târziu, s-a îmbogățit din taxe, speculă și aservirea țării intereselor marilor puteri.

De aici a crescut și politica externă agresivă.

În cei 25 de ani ai domniei țarului Ferdinand, prezentat ca agent al imperialismului german și austriac, burghezia a împins Bulgaria spre militarism. Voia Macedonia și Tracia, cu ambiția de a domina Balcanii. După alianța cu Serbia și Grecia din Războiul Balcanic din 1912, purtat împotriva Turciei, trupele bulgare au ajuns până la Chatalja, lângă Constantinopol.

În septembrie 1915, Bulgaria a intrat în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale. Ocuparea Macedoniei până la Salonic a fost urmată de nemulțumiri masive. La 10 septembrie 1918, la Dobropolje, soldații bulgari, epuizați de tratamente brutale și de execuțiile frecvente, s-au răzvrătit. Au pornit spre Sofia. Artileria germană i-a înfrânt.

Burghezia a făcut atunci o concesie pentru a-și păstra puterea: l-a sacrificat pe Ferdinand. Țarul a fost obligat să abdice în favoarea fiului său, Boris, și să fugă din țară.

Înfrângerea militară a adus nota de plată.

În loc să anexeze Macedonia, Tracia și chiar Albania, politica aventurieră a burgheziei s-a prăbușit odată cu Tratatul de la Neuilly. Bulgaria a pierdut districtele Zaribrod și Bossilegrad, armata permanentă i-a fost dizolvată, iar statul a primit obligația de a plăti reparații de război uriașe.

Clasa dominantă a căutat vinovați pentru eșecul propriilor ambiții. A dat vina pe popor și pe marile sale partide, Liga Agrară și Partidul Comunist. Din furie și sete de răzbunare, a declanșat o teroare fără precedent împotriva muncitorilor și țăranilor.

Sursa: gerardodelval.com