Vladimir Tismăneanu, la trei decenii de la moartea lui Corneliu Coposu: România a avut un Havel

La trei decenii de la moartea lui Corneliu Coposu, Vladimir Tismăneanu spune că România a avut propriul său Havel. Pentru el, Coposu a unit acțiunea politică și conștiința morală.

Tismăneanu amintește demnitatea cu care Coposu a trecut prin temnițele comuniste. În 1964, acesta a refuzat funcția de demnitar la Arbitrajul de Stat, oferită de Gheorghe Gheorghiu-Dej. N-a acceptat concesii nici în anii dictaturii lui Ceaușescu.

De aici vine și miza reconstrucției politice de după comunism. Tismăneanu evocă încercarea de a reface un partid democratic cu materialul uman moștenit din vechiul regim și culisele desemnării candidatului unic al CDR.

Coposu îl simpatiza pe Nicolae Manolescu, dar își condiționa sprijinul de un angajament public monarhist. Emil Constantinescu a simulat monarhismul pentru a intra în grațiile celui pe care Tismăneanu îl consideră adevăratul lider moral al României.

În viziunea lui Tismăneanu, dacă domnul Coposu ar mai fi trăit doi, trei sau mai mulți ani, continuitatea constituțională a statului român s-ar fi putut reînnoda. România de azi ar fi semănat mai mult cu Spania decât cu cleptocrațiile autoritare din fosta Uniune Sovietică.

După moartea lui Coposu, partidul pe care l-a condus s-a destrămat. Vocabularul creștin-democrației a fost uzurpat de foști activiști ideologici, iar pe baricade au rămas prea puțini oameni: Ticu Dumitrescu, Ana Blandiana și Petre Mihai Băcanu.

Totuși, Tismăneanu susține că modelul Coposu rămâne viu. Își amintește și îndemnul primit personal de la acesta: "sinceritatea şi curajul de atitudine".

Sursa: putereaacincea.ro