Emil Cioran, plasat de Marqués de Tamarón într-un "trib foarte spaniol", alături de Machado și Unamuno
În comentariul "Emil Cioran II", publicat pe blogul Marqués de Tamarón, scrierile gânditorului român sunt comparate cu "o băutură care dă dependență". Autorul observă și figura aproape comică a "românului…
În comentariul "Emil Cioran II", publicat pe blogul Marqués de Tamarón, scrierile gânditorului român sunt comparate cu "o băutură care dă dependență". Autorul observă și figura aproape comică a "românului franțuzit", uneori angoasat și mereu teatral. Cititorul dă însă repede de o altă dimensiune a operei lui Cioran.
De aici vine comparația. Cioran este așezat într-un "trib foarte spaniol, de altfel, unde pentru fiecare aforism serios există zece glume". Antonio Machado, Unamuno, Eugenio d'Ors și Azorín îi sunt indicați drept tovarăși de trib în această descendență spaniolă. Vorbele de spirit apar des în scrierile sale, dar aforismele lui Cioran au și o altă profunzime, cu o altă formă.
Fără să vrea sau fără să știe, Cioran pune prin aforisme problema legitimității acestei forme literare dincolo de versurile umoristice. Marqués de Tamarón amintește drept exemplul cel mai nobil și mai dureros cele Șapte Cuvinte ale lui Iisus pe Cruce. Sunt întrebări la care ființa umană încearcă să răspundă de secole. Restul rămâne inefabil. Textul insistă asupra virtuții incomode a lui Cioran: nu își abate privirea din fața abisului.