De la orarul meselor la birocrație: Obiceiurile cotidiene care îi surprind pe românii ajunși în Spania

În Spania, prânzul începe de obicei între 14:00 și 15:00. Cina ajunge rareori pe masă înainte de 21:00, așa că la 19:00 multe restaurante au încă sala goală.

Supermarketurile mari rămân deschise, dar orașele mici au alt ritm. Multe magazine închid între 14:00 și 17:00, iar duminica e liniște în numeroase locuri. Și birocrația cere puțină planificare: la primărie, la poliție, la Seguridad Social și, uneori, chiar la bancă, de cele mai multe ori ai nevoie de programare înainte să intri.

După aceste programări, relațiile de zi cu zi par mult mai directe. "Usted" se aude mai rar decât "dumneavoastră", inclusiv când vorbești cu vecinul, cu vânzătoarea sau cu șeful. Salutul obișnuit poate însemna "dos besos", câte un sărut pe fiecare obraz, chiar și la prima întâlnire. Între bărbați, de regulă, se dă mâna.

Discuțiile pot părea aprinse, mai ales din cauza volumului și a patosului. Uneori subiectul este doar fotbalul. Sau meniul serii. Cuvântul "vale" intră repede în vocabular: îl auzi cu sensul de "bine", "am înțeles", "ok", "hai" ori "gata" și ajungi să-l spui la telefon cu mama după un an.

Ritmul de afară nu spune totul despre viața din casă. Multe locuințe nu au încălzire centrală, iar gresia face ca, la 12 grade afară, în interior să se simtă ca la 10 grade. Păturile și papucii groși devin indispensabili.

În noaptea de Revelion, tradiția cere câte o boabă de strugure la fiecare bătaie a ceasului. Dacă reușești, ai noroc tot anul. Nu e chiar atât de simplu pe cât sună. Iar copiii spanioli primesc marile daruri de la Los Reyes Magos, nu de la Moș Crăciun. Copiii românilor au, de regulă, noroc dublu și primesc pachete cu ambele ocazii.

Sursa: neamtul.blogspot.com