De la "piatră" la tradiția creștină: originea și povestea numelui Pedro
Pedro este un prenume masculin cu vechi rădăcini în limbile romanice și în tradiția creștină. Provine din latinescul Petrus , adaptat după grecescul Pétros (Πέτρος), termen înrudit cu cuvântul grecesc…
Pedro este un prenume masculin cu vechi rădăcini în limbile romanice și în tradiția creștină. Provine din latinescul Petrus, adaptat după grecescul Pétros (Πέτρος), termen înrudit cu cuvântul grecesc pentru "piatră" ori "stâncă". De aici vine și asocierea numelui cu stabilitatea, puterea, fermitatea, solidaritatea și stânca privită ca fundament.
Sfântul Petru (San Pedro) este printre cei mai cunoscuți purtători ai acestui nume. A fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus și este considerat, în tradiția creștină, o figură de bază a Bisericii primare. Evangheliile spun că se numea inițial Simon, iar mai târziu a primit numele de Petru.
În arta religioasă, Sfântul Petru apare adesea cu chei, trimitere la pasajul din Evanghelia după Matei (16:18-19). Uneori este înfățișat cu o carte, cu barbă și aureolă. Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel se celebrează în mod tradițional pe 29 iunie.
Numele a fost purtat, de-a lungul secolelor, de regi, scriitori, artiști și multe alte personalități. Pedro rămâne scurt, ușor de recunoscut și folosit și astăzi în țările vorbitoare de limbă spaniolă. Diminutivul afectuos cel mai răspândit este Pedrito.
În română, corespondentul este Petru. Engleza și germana folosesc forma Peter, franceza are Pierre, iar italiana, Pietro.
Sursa: artepediacom.wordpress.com
